Directed by
MIHAELA PANAINTE
Set and Costume Design
CARMENCITA BROJBOIU
Choreography
YVES MARC, ENIKŐ GYÖRGYJAKAB
Dramaturg
NÓRA BALÁZS
Original Music by
ȘERBAN URSACHI
Masks
ILONA VARGA-JÁRÓ
Stage Manager
PÁL BÖJTHE
With:
ÁRON DIMÉNY
FERENC SINKÓ
PRODUCED BY HUNGARIAN THEATER OF CLUJ, 2016
As he advances towards death, the old man seems to encounter things which played a role in his life. An epitaph is constructed out of the elements of life, which could be a parable about the difficulties of passing away. Besides the lines concerning death, among cherished objects, there are faces. The image, true to its real nature, represents everything he wants to leave behind with his words.
Domokos Szilágyi
The poem The Book of the Elderly was written by Domokos Szilágyi and inspired by Sándor Plugor’s drawings. The poem consists of 699 numbered lines that might be regarded as 699 steps towards the great crossing, perhaps the inner walk of the individual who, reaching the end of his life, prepares to go further.
The atmosphere of the poem is amazingly dream-like, and we tried to create this precisely in the performance. The dream-like spaces, the stages before falling asleep, the randomness, madness are those components of the poem that most moved our imagination.
Mihaela Panainte
CARTEA BĂTRÂNILOR
DUPĂ POEMUL LUI SZILÁGYI DOMOKOS
REGIA: MIHAELA PANAINTE
SCENOGRAFIA
CARMENCITA BROJBOIU
DRAMATURGIA
NÓRA BALÁZS
COREGRAFIA
YVES MARC, ENIKŐ GYÖRGYJAKAB
MUZICA
ȘERBAN URSACHI
MĂŞTI
ILONA VARGA-JÁRÓ
REGIA TEHNICĂ
PÁL BÖJTHE
CU:
ÁRON DIMÉNY
FERENC SINKÓ
PRODUS DE TEATRUL MAGHIAR DE STAT CLUJ, 2016
În drumul spre moartea sa, bătrânul de parcă s-ar întâlni cu lucrurile vieţii sale-se construieşte din elementele vieţii discursul funerar. Poate că pilda că nici să sfârşeşti nu este atât de simplu. Şi alături de rândurile vorbind despre moarte stau chipuri, printre obiecte dragi. Imaginea, fidelă naturii sale adevărate, evocă tot de ceea ce prin cuvintele sale se pregăteşte să se despartă.
Szilágyi Domokos
Szilágyi Domokos a scris acest poem inspirându-se din desenele lui Plugor Sándor. Versurile sunt numerotate; sunt 699 de versuri, poate 699 de paşi spre marea trecere, un parcurs interior al unui om aflat la sfârşitul unui drum şi începutul altuia.
Poemul are o atmosferă onirică copleşitoare. În spectacol am încercat s-o construim. Spaţiile onirice, fazele de dinaintea somnului, hazardul, nebunia sunt doar câteva dintre elementele regăsite în poem care ne-au activat imaginaţia.
Mihaela Panainte
