THE DOUBLE BASS BY PATRICK SÜSKIND
DIRECTOR: MIHAELA PANAINTE
SET AND COSTUMES DESIGN : ERIKA CSEGÖLDI
WITH: FLORIN GABRIEL IONESCU
MUSIC & VIDEO: SEBASTIAN HAMBURGER
LIGHT DESIGN: LUCIAN MOGA
The Double Bass by Patrick Süskind
“My first encounter with Patrick Süskind was reading Perfume, a novel translated into 47 languages and adapted for the screen by Tom Twyker, with Ben Whishaw and Dustin Hoffman in the leading roles. This novel has a unique narrative strategy, rich in suspense and olfactive detail, which lead me to discover the author’s first literary work: the stage play The Double Bass centred around a single character, a double bass player. The play is thus a monologue that presents a seemingly disaffected performer’s humorous and ironic comments on classical music. His frustrations and unfulfilled desires, as well as his dreams and hopes are gradually revealed by way of the inanimate object that always accompanies and keeps watch over the protagonist: an object of love and hate at the same time, his double bass. The protagonist’s feelings, however, do not only impact on this instrument but also upon well-known composers, the woman he loves and even his own self, thus switching between imagining himself either as a member of the national philharmonic orchestra or a mere office worker completely lacking in talent. In this way, the protagonist’s subtle humour transforms the audience into an active partner in the dialogue, alongside the inanimate ‘character’ of the double bass. While in Perfume, the author explores the notion and sense of smell, in The Double Bass he centres on hearing and the entire show is underpinned by the sense of aural perception.” Mihaela Panainte
CONTRABASUL
DE PATRICK SÜSKIND
CU: FLORIN GABRIEL IONESCU
REGIA: MIHAELA PANAINTE
SCENOGRAFIA & COSTUME: ERIKA CSEGÖLDI
GRAFICĂ VIDEO & UNIVERS SONOR: SEBASTIAN HAMBURGER
LIGHT DESIGN: LUCIAN MOGA
“Am citit “Parfumul”, acesta a fost prima întâlnire cu Patrick Süskind . Un roman tradus în 47 de limbi, ecranizat în 2006 de Tom Twyker, cu Ben Whishaw şi Dustin Hoffman în rolurile principale.Romanul este scris intr-un mod aparte, plin de descrieri olfactive si de suspans.Astfel mi-a venit ideea să lucrez la acestă piesă de teatru Contrabasul, piesă de teatru care marchează debutul scriitorului Patrick Süskind . Întreaga piesă este construită in jurul unui singur personaj, un contrabasist. Piesa este un monolog in care sunt prezentate cu mult umor si ironie, percepțiile subiective referitoare la universul muzicii clasice ale unui interpret aparent plictisit de meseria lui .Frustrările, neimplinirile, visurile si dorintele sale intime sunt treptat dezvăluite prin intermediul obiectului neinsufletit care il insotește si il veghează pretutindeni – contrabasul, instrumentul muzical pe care il iubeste și il urăște în același timp. Sentimentele sale se rasfrâng nu doar asupra contrabasului, ci si asupra compozitorilor cunoscuti, a femeii iubite si chiar a lui insuși, simțindu-se cand un instrumentist central al orchestrei filarmonicii nationale, cand un simplu funcționar lipsit de talent.Astfel umorul subtil al personajului, transformă ascultatorul intr-un partener de dialog, langă instrumentul neînsuflețit – Contrabasul.Dacă în Parfumul, autorul explorează simțul mirosului, în Contrabasul simțul de bază al întregului spectacol este auzul.”
Mihaela Panainte
